Privesc pe geam linistea unei lumi cufundate in frig, pierduta in propriile-mi ganduri…Privesc copacii care se indoaie cu atata usurinta incat aproape imi par elastici. Simt raceala toamnei si strang cu putere cana de cafea tarzie.
In seara asta ti-am privit , tacuta , chipul din ultima poza . Ti-am urmarit conturul fetei ascunse in umbra si m-am pierdut in ochii tai senini de lumina noptii. Ti-am simtit atingerea calda, dar ceva m-a oprit. Am ridicat mana si parca nu-si mai amintea drumul catre tine. Raman stinghera si tu ma simti departe. in linistea noptii parca se aude zgomotul orelor scurse. E tarziu si nu mai reusesc sa spun nimic
Imi dau seama ca am uitat gustul buzelor tale, ca am uitat culoarea ochilor tai, ca am uitat cat de valurite iti sunt suvitele de par…prea mult am stat cu spatele la tine, prinsa in mulajul perfect al pieptului tau , dar ai disparut…caci nu ai fost vreodata acolo
De pe buzele noastre a plecat de atatea ori “te iubesc”, din sufletele noastre s-a revarsat un dor nebun peste noi, doua persoane aparent nepotrivite. Ochii nostri au fost ani intregi incetosati de iubire si acum zdrangane in noi cioburile inimii. Pasim adanc in intuneric si ne lasam invaluiti de apasarea noptii.
Am obosit atat de tare cautand si risipind sarutari si imbratisari nicicand intoarse catre mine
M-am refugiat din nou in lumea mea. Ma agit intre a continua sau a darama zidul dintre noi. Cum pot sa ma arunc stiind ca tu nu esti acolo sa ma prinzi? Dar zbor inca…si pot doar sa sper ca pana ating pamantul o sa renunti la tot ce te tine departe de mine,…dar stiu ca nu e asa…
Atunci cand intelegi ca nu mai poti vreodata simti buzele celuilalt fara a-ti rupe sufletul, trebuie sa pui capat…sa fugi departe si sa te descotorosesti de ultimele ramasite de sentimente. Nu mai ramane nimic in urma lor…nici o dovada a pasilor facuti impreuna…toate frustrarile si lacrimile si neintelegerile din final au sters cea mai frumoasa poveste.
Raman cu un vis destramat in lumea mea goala. Mintea mea tipa cu disperare sa te uit, in timp ce sufletul meu te asteapta. Ce sa mai astepte…? Nu a mai ramas nimic din povestea noastra…
Stiam ca va veni momentul in care povestea noastra se va destrama la fel de usor precum a inceput.
Sunt dezamagita de mine…dezamagita de faptul ca nu mai gasesc rostul unor lucruri…dezamagita de multe lucruri care se intampla in jurul meu. Ma intreb daca am ales bine drumul…ma intreb daca puteam face mai multe si am renuntat prea usor.
www.youtube.com/watch?v=g-spyL_pzE8 
